Sah Micul Print Braila

"Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti,spuse vulpea.Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic .Cumpara lucruri de-a gata de la negustori.Dar,cum nu exista negustori de prieteni,oamenii nu mai au prieteni.Daca vrei un prieten,imblanzeste-ma!"semper fidelis

Talent, muncă, sau ambele?

Posted by Preda Iulian pe 22 Octombrie 2014


Mediul interacționează cu genele pentru a produce un campion. Antrenamentul nu este altceva decât metoda prin care potențialul genetic existent poate fi valorificat.

În lipsa unui antrenament asiduu și bine gândit, marea performanță este imposibil de atins. Însă marea performanță este de asemenea exclusă în lipsa unui material genetic deosebit, indiferent de numărul de ore de pregătire sau metodele de pregătire folosite. La nivele modeste și medii, lipsa de talent poate fi suplinită de o muncă mai susținută decât a celor talentați. Dar această muncă este suficientă doar până într-un anumit punct, nu te poate duce mai departe, așa cum îl poate duce pe cel care a avut norocul să tragă un loz genetic câștigător.

Încă de la primul contact cu șahul, de la primele partide, de la primele reguli învățate, diferențele dintre copii există și sunt clare pentru cei care au ochi să le vadă. Unii prind totul „din zbor”, altora le trebuie explicații suplimentare, repetări multiple și se descurcă mult mai greu. Cu mult înainte de a putea vorbi de mii de ore de pregătire, atunci când există doar câteva, sau câteva zeci, zestrea genetică este un arbitru dur. Același lucru a fost semnalat în toate domeniile, indiferent dacă este vorba despre pian, fotbal sau matematică. Semnele geniului sunt foarte timpurii, apar cu mult înainte ca numărul orelor de muncă sau calitatea vreunui antrenor să poate fi bănuite că ar avea o influență. La vârsta de 2-3 ani, Magnus Carlsen uimea familia cu rezolvarea unor probleme și jocuri concepute pentru copii mult mai mari. La 5 ani citea cărți de geografie și știa pe de rost toate țările și capitalele lumii. Tot atunci, tatăl său a încercat să-l învețe șah, dar nu l-a interesat, avea alte pasiuni. Abia după 7 ani, de unul singur, s-a reapucat de șah, și în foarte scurt timp era mai bun decât surorile lui mai mari, care făceau șah de ani de zile. Crede cineva că Magnus este unde este doar pentru că a studiat mult?! Oare câte ore de studiu apucase să acumuleze până la 13 ani, când deja îi dădea emoții lui Kasparov în partide directe? Te pomenești că este produsul puternicei școli novergiene de șah? Oare dacă Agdestein ar lua orice alt copil și l-ar pregăti, ar ajunge și acela la 2870? Sunt întrebări retorice cu răspunsuri evidente.

Unii s-au păcălit făcând studii retrospective, la fel ca și Ericsson. Un studiu retrospectiv este unul care analizează evenimentele din trecut. De exemplu, se uită la campioni și la jucători modești, și găsește că, în general, campionii s-au pregătit mai mult – de unde concluzia că pregătirea este cea care explică nivelul lor. GREȘIT. Această concluzie a fost dovedită ca falsă în toate cazurile în care s-au făcut studii prospective. Acestea pornesc cu un grup de indivizi aflați la același nivel (să zicem copii începători) și urmăresc evoluția lor în viitor, timp de ani de zile. Cei care au procedat așa au văzut că numărul de ore de studiu este de fapt un slab predictor al nivelului la care ajunge elevul (elevi care au studiat exact la fel de mult au ajuns la nivele mult diferite, iar alții chiar au abandonat pe parcurs, tocmai pentru că s-au lămurit că nu progresează).

Cum se face atunci că există o mulțime de antrenori de șah de top care aparent, cel puțin, bagatelizează importanța talentului? Cum se face că ei nu observă ceea ce observă orice educatoare de grădiniță, sau oricare părinte cu doi sau mai mulți copii? Există mai multe motive:

  • Fiind antrenori deosebit de valoroși reușesc să maximizeze potențialul genetic existent în fiecare individ, reușesc să obțină mai mult decât reușise elevul de unul singur sau cu antrenori mai slab pregătiți. Aceasta le dă o stare de încredere absolută în forțele proprii.
  • Observă faptul că, în general, elevii care lucrează mai mult ajung mai sus, și automat presupun că este doar acel număr de ore cel care face diferența. În realitate, chiar și dispoziția de a lucra în sine, chiar și acele „balamale fizice și psihice” sunt verosimil tot determinate genetic.
  • Legat de ideea de mai sus, se ajunge la o problemă de tipul „oul sau găina?”. Modelul egalitariștilor este acela că, la un moment dat, întămplător sau fără vreo cauză precisă, elevul X începe să se pregătească mai mult decât Y, și ca urmare peste câțiva ani între ei va exista o diferența clară de forță de joc. Modelul mai apropiat de realitate este însă altul: X și Y intră în contact cu șahul, X are înclinații native care-l fac să fie mai pasionat de șah și să înțeleagă mai ușor șahul; ca urmare X lucrează mai mult decât Y pentru că îi face plăcere, pentru că are rezistență superioară, și pentru că apar primele rezultate pozitive, care la rândul lor îl stimulează să se pregătească și mai mult și feed-backul pozitiv continuă.
  • În general, la antrenorii foarte buni ajung elevii cei mai buni, adică tocmai cei care sunt cei mai talentați din generația lor. Există o preselecție serioasă. Copiii cărora nu le place șahul nici măcar nu ajung la vreun club sau la vreun antrenor. Dintre cei cărora le place, o mare parte nu au totuși talent, și se pierd rapid. Dintre puținii care ajung să joace turnee mai serios și să impresioneze la cluburile lor o și mai mică parte câștigă medalii pe plan național, fiind lideri ai generației lor. Și dintre aceștia, doar cei mai promițători ajung în cele din urmă să lucreze cu un antrenor foarte bun. Fiind obișnuit cu asemenea copii cu o evidentă înzestrare genetică pentru șah, antrenorul poate în mod greșit să extrapoleze ceea ce vede la populația generală.
  • Există și antrenori care sunt cât se poate de conștienți de realitatea faptului că anumiți jucători sunt netalentați sau plafonați și o spun în discuții private, dar nu în discuții publice sau în cele purtate cu elevi sau familiile lor. Motivul este evident, nu doresc să-și piardă din clienți, care la urma urmei reprezintă o sursă de venit. Practica nu e străină niciunei meserii. Și printre mecanicii auto, cei mai mulți vor descoperi ceva în neregulă la mașină, medicii din unități private vor găsi un motiv să revii la control iar avocații îți vor recomanda să faci recurs de fiecare dată.
  • sursa:http://iulianceausescu.wordpress.com/ autor- Dl.Doctor Dan Vasiesiu,9.02.2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
diva din tine

Fii femeia pe care ti-o doresti!

Şiraguri de gânduri

gânduri înşirate pe aţa vieţii... din Bucuresti

Dorian`S Blog Suburbia iBraila

O soțietate fără prințipuri carevasăzică că nu le are

Don Charisma

because anything is possible with Charisma

andrei plimbarici

Calatorind Descoperi

Elena Elly Coman

La zi cu stirile locale si nationale

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

Personalitate autentica

Prefer sa fiu criticat pentru ceea ce sunt decat iubit pentru ceea ce nu sunt.

Matt on Not-WordPress

Stuff and things.

Iluzia timpului in cinema

”De ce ne putem aminti trecutul, insa nu ne putem aminti viitorul ?” - Stephen Hawking

Bisofficiallan

World in your eyes!

Hiking Photography

Beautiful photos of hiking and other outdoor adventures.

iPlayooChess

Blog on How to Teach and Learn Chess and Improve Board Vision Using Contacts Method

הִפּוּכוֹפֹּה - יצירה פלינדרומית

שירה, פרוזה וריבועי קסם פלינדרומיים; פלינדרומים אקטואליים (פוליטיים-חברתיים)

BRAILA CHIREI

publicatie online de stiri din toate domeniile, comentarii

%d blogeri au apreciat asta: